E toamna. As zice ca mai repede vine iarna, ca frigul e deja pe noi. Dupa o toama scurta si culegerea “roadelor” munca in gradina pentru multi dintre bunicii de la tara sau pentru noi, urmeaza partea de munca fizica. Adica adunatul frunzelor, a vrescurilor de rosii si castraveti, a fructelor stricate si sapatul gradinii. In general gradina se sapa toamna, pentru ca pe timpul iernii zapada sa dizolve o parte din bolovanii mari de pamant.
Eram la tara, defapt zilele mele de toamna sa impart intre tara si locuinta sedentara actuala. Iar nu stiu cum se face, ca bunicii mei a gasit un om care sapa gradina extrem de inteligent. Omul visa sa se faca preot sau profesor de istorie, insa dupa 2 divorturi si cheltuieli de judecata, a ajuns bolnav de diabet si muncitor zilier. Ca tot vorbeam in ultima vreme de bani, omul imi spunea ca se simte foarte fericit si impacat cu el insusi, chiar daca are bani putini. Spunea ca se limiteaza la un trai decent, iar munca fizica, destul de greoaie pentru un om bolnav de diabet, o face cu placere si pasiune ca sa traiasca decent.
Omul acesta fara bani prea multi, insa foarte smerit si lovit de greutatile vietii, are o privire senina, e un om relativ ingrijit, are cablu tv isi gateste singur si imi spunea ca a mai si citit in tineretea lui. Iar faptul ca a citit se vede dintr-o simpla discutie cu el. Dar repet, omul nu vrea bani, spre deosebire de 50 % dintre romani. Pentru el faptul ca are un liceu terminat, ca are un grup de prieteni care il mai ajuta, o pensie de boala pe care se bazeaza lunar si munca ca zilier fara prea multi bani e tot ce conteaza. Nu va ganditi ca e ultimul om de pe lune, insa reuseste sa traiasca din 400 RON pe luna fara sa dea in cap sau sa fure. Are 20 ani pe cartea de munca, iar el are 39 ani. Singura lui pasiune e muzica folk si radioul. Traieste cu bani putini si o face decent.