Prietenii mei mai mari cu 3-4-5 ani ca mine sunt impartiti in cei care au plecat in Europa de vest si care muncesc sa stranga un ban pentru viitor si cei care au prins un job de corporatist. Insa virsul corporatist nu e tocmai lapte si miere, mai ales ca din punct de vedere financiar putini dintre “corporatistii” astia ai mei castiga mai mult de 3 mii de lei. Iar un castig de 3 mii de lei intr-un oras ca si Cluj Napoca si o chirie, ori rata la Prima casa nu e tocmai visul de abundenta si mirajul vietii fara griji, avand in vedere preturile. Per total nici cu un job de corporatist micut nu reusesti sa faci mare lucru in Romania, avand in vedere preturile ridicate. Succesul ca si corporatist vine undeva in momentul in care ajungi la 5 000 ron si ai suficient timp liber sa te si distrezi. Dar ca sa ajungi la 5 mii, sacrifici mult timp. Am o ruda care e undeva pe la 10 000 in multinationala ei, iar dezavantajul e ca nu mai are timp nici sa respire. Cand vine ziua de salariu e ca si atunci cand era la scoala si facea 4 ore pe zi de matematica suplimentara si se culca seara obosita. Spun asta ca sa subliniez faptul ca defapt ea se vinde intelectual, investitorii straini platesc creere sa munceasca 10 ore pe zi si nu oameni care sa functioneze pe termen lung. Defapt e un troc constientizat inclusiv de multi programatori it. Iar trocul suna cam asa, “munceste cat de mult poti, castiga cat mai mult, pana in momentul in care vine urmatorul tanar dornic si plin de vise”, momentul in care se presupune ca ai suficienti bani incat sa ai o casa, o masa si poate chiar o familie daca ai stiut sa impaci viata profesionala si cariera. Dar putini sunt cei norocosi care atunci cand trag linie….spun ca anii lor de viata si zilele petrecute la birou au fost defapt o win – win situation.
Designed By HowlThemes